la 1480 m altitudine in PN Retezat
Share Button

Munţii Retezat ofera câteva dintre cele mai spectaculoase peisaje din România.

Din punct de vedere al reliefului, Muntii Retezat se conturează ca o unitate geografica distinctă, caracterizată prin creste înalte, cu numeroase vârfuri ce depăşesc 2400 m (Vârful Peleaga, cel mai înalt atinge 2509 m), prin care domină masivele învecinate (Tarcu, Godeanu, Oslea, Vîlcan si Tulisa) cu cel puţin 200 m. pe verticala.

Masivitatea muntilor Retezat este conferită de existenta a două culmi paralele, cu desfăşurare vest-estica. Culmea nordică, cu o lungime de 18 km, cuprinde vârfurile: Zlata (2142 m), Şesele (2295 m), Judele (2334 m), Bucura (2433 m), Peleaga (2509 m), Păpusa (2508 m), Lănciţa (2089 m) si Brădetu (1861 m).

În urma activităţii îndelungate a gheţarilor si a modelării aerofluviale în cuprinsul masivului s-au format numeroase tipuri geomorfologice, dintre care se menţioneaza: circurile si morenele glaciare; vaile adânci sculptate de ghetari; lacurile alpine de origine glaciara; vârfurile ascuţite şi culmile zimţate; stâncăriile golaşe şi blocurile mari de piatră (granitice) şi grohotisurile, haotic risipite pe versanţi; platformele înalte şi şeile de legătură între vârfuri; văile adânci si înguste cu ape abundente şi limpezi.

Luna cea mai rece, cu exceptia culmii, ianuarie, iar cea mai calda, iulie, sub altitudinea de 1100 m, si august la inaltimi mai mari.

In luna ianuarie temperature medie a aerului scade la -5 grade Celsius la baza masivului, pana la -11 grade Celsius pe culme. La limita superioara a padurii, temperature medie lunara oscileaza in jur de -7 grade Celsius. Insule reci, cu temperature sub -10 grade Celsius, apar doar pe varfurile inalte ( Peleaga, Papusa, Retezat, Bucura) la inaltimi mai mari de 2200 m.

Luna iulie, temperature medie e cuprinsa intre intre 16 grade Celsius la poalele masivului si 6 grade Celsius pe culme. Temperaturi mai mici de 6 grade Celsius se inatalnesc pe varfurile principale. Izoterma de 10 grade Celsius, caracteristica limitelor superioare ale vegetatiei arborescente, se gaseste la inaltimea de 1900 m pe flancul sudic al masivului muntos si la 1800 m pe cel Nordic.

În luna iunie se înregistrează cele mai mari nivele ale precipitaţiei (120-150 mm), în timp ce nivelul minim se înregistrează în perioada octombrie-noiembrie (50-70 mm).

Ceaţa este frecventă într-un climat de munte. Frecvenţa cu care apare creşte proporţional cu altitudinea: de la 50-75 zile la baza muntelui, la 250 zile la peste 1800 m altitudine sau pe vârfuri. Vizibilitatea vârfurilor scade datorită ceţii la sub 1 km în 35-40% din zilele de toamnă, şi în peste 50% din zilele de iarnă. Vizibilitatea crestelor este de asemenea scăzută şi pe timp de vară datorită norilor care acoperă vârfurile munţilor.

Prima zăpadă apare în zona montană la începutul lunii septembrie, iar ultima zăpadă la sfârşitul lunii iunie. Aceste intervale se micşorează în funcţie de altitudine. La peste 2000 m altitudine este posibil să ningă în orice lună a anului. Zăpada se menţine în bazinele glaciare din partea de nord a parcului chiar şi pe timp de vară. Grosimea medie a stratului de zăpadă variază în funcţie de altitudine (de la 70-80 cm la baza muntelui, la 90-100 cm pe vârfuri), dar şi în funcţie de poziţia versanţilor (stratul poate atinge o grosime de 3-4m).

Ninsorile apar la altitudini de sub 1800 m în luna octombrie – începutul lunii noiembrie, iar ultima zăpadă în aprilie – începutul lunii mai.

Îngheţul este un fenomen des întâlnit pe vârfuri, chiar şi pe timp de vară. În zona montană numărul zilelor cu îngheţ este cuprins între 250 – 275 zile/ an, iar în zonele joase media este cuprinsă între 175 – 200 zile/ an. Primul îngheţ se înregistrează în jurul datei de 20 noiembrie, iar ultimul în mijlocul lunii mai.

Condiţiile tectonice, litologice şi morfologice ale Munţilor Retezat precum şi poziţionarea vârfurilor în relaţia cu masele de aer maritim, fac ca zona masivilor să fie una dintre zonele cu cea mai ridicată umiditate şi concentraţie hidrologică din Carpaţii româneşti.

Cel mai mare râu este Lăpuşnicul Mare care are un debit anual de 12,9m3/s. Toate râurile şi pâraiele parcului formează cascade.

Peste 37,8% dintre lacurile glaciare din România sunt situate în Parcul Naţional Retezat.

Elementele morfometrice ale lacurilor oscilează. De exemplu, Bucura este cel mai mare la glaciar, iar Zânoaga este cel mai adânc lac din România. Suprafaţa lacurilor este între 300 m2 (Stânişoara I) şi 88612m2.

Floră şi vegetaţie

Retezatul este binecunoscut pentru diversitatea sa florală cuprinzând 1.190 specii dintre cele 3.450 specii superioare cunoscute în România, printre acestea numărându-se de asemenea şi specii rare. De fapt, Retezat a fost declarat parc naţional în parte datorită faptului că mai bine de o treime din flora României poate fi observată între graniţele sale. La enumeraţia de mai sus se adaugă şi bogata varietate de specii inferioare.